joi, 28 octombrie 2010

Om BUN 2010





Duminică, 12 decembrie 2010, ora 18:00, la Sala Palatului din Bucureşti are loc “Festivalul Om Bun” ediţia 2010.


Cu 20 ani in urma, Fundatia Culturala “Om Bun” lansa prima editie a Festivalului National de muzica folk “Om Bun“, eveniment artistic menit sa desemneze in fiecare an cele mai bune noi creatii folk autohtone si cele mai promitatoare debuturi, precum si sa readuca in atentia spectatorilor, prin recitaluri de tinuta, marile nume ale genului din Romania.

Anual, pe langa recitalurile consistente oferite de cei mai populari artisti folk ai tarii, are loc un concurs destinat debutantilor, in urma caruia este decernat Trofeul „Om Bun”, premiile I, II si III, precum si doua din cele cateva premii speciale disponibile: premiul „Vali Sterian”, premiul „Anda Calugareanu”, premiul „Tatiana Stepa”, premiul Radio Romania Actualitati (postul fiind unul dintre partenerii traditionali ai festivalului) sau premiul special al juriului.

Invitaţi: Mircea Baniciu, Nicu Alifantis, Alexandru Andries, Vasile Seicaru, Mircea Vintila, Ducu Bertzi, Doru Stanculescu, George Nicolescu, Victor Socaciu şi câştigătorii ediţiilor precedente Ada Milea, Daniel Iancu şi Maria Gheorghiu.

Invitat specia: Donovan



duminică, 17 octombrie 2010

Compania de Artisti Dorian's Art\

In loc de “noi facem si dregem”
www.companiadeartisti.ro

Nu doresc ca textul de fata sa fie perceput ca o poveste fara inceput si sfarsit. Vreau doar sa stii ca pe spatele a trei minute si jumatate de glorie, cit dureaza in medie un act artistic scenic, se afla 12 luni de munca, studio, incercari, sperante, vise, ambitii..., dorinte, trairi si multa, multa dragoste de muzica.
Nu vreau sa crezi ca exista exercitii minune care te pot transforma, peste noapte, din nimic, sau aproape nimic, in absolut! Vreau sa stii ca prin dragoste de muzica si mult studiu poti trece pragul diletantismului, mandrindu-te cu ceea ce ai devenit.
Asadar, pe scurt:
Compania de Artisti a luat fiinta in 2005 din nevoia de daruire. Din dorinta de a modela, slefui si de a scoate la lumina voci de certa si demonstrabila valoare. Si asta, din disperarea mea, ca muzician si om de litere, vazind si ascultind nonvalori promovate in exces de posturi de radio si televiziune si din nevoia de a ma regasi in voi. Animati de dorinta de “altceva”, s-au alaturat mie Arabela Neazi, “responsabila” cu miscarea scenica, actoria, dictia si improvizatia teatrala, Andrei Tudor, sef al catedrei de improvizatie muzicala, creatie si stil interpretativ. Mie mi-au revenit cursuri legate de tehnica vocala, expresia scenica si simularile de interviu cu presa.



In timpul cursurilor, avem deseori musafiri: artisti curiosi sa-si cunoasca viitorii colegi, compozitori, ziaristi, impresari, producatori….si curieri rapizi care aduc pizza cind ne uita Dumnezeu studiind.
Daca simti ca esti pregatit pentru a deveni ceea ce-ti doresti sa fii, fa primul pas. Restul e treaba noastra!



Thanks For Breakfast - A Short Film about 2 contrasting couples and how the negativity surrounding one of them affects the perfect harmony of the other.
Directed by Anthony Icuagu
Cinematography by Alexandru Popescu
music - Anthony Icuagu feat. Veronica Anghel - The last song for you

sâmbătă, 9 octombrie 2010

Maria Gherghiu - lansare de album "Curcubeu"



Articol din Certitudinea.ro

"Mierla fără folos" Maria Gheorghiu s-a cufundat în "Curcubeu"

Curcubeul este semn de legătură veşnică între om şi Dumnezeu. Se spune că atâta vreme cât pe cer apare curcubeul, Dumnezeu nu i-a uitat pe oameni. Aşa cum nici Maria Gheorghiu nu şi-a uitat publicul, căruia îi dăruieşte “această poveste rostită şi cântată, numită CURCUBEU”. Luni, 27 septembrie 2010, la Clubul One din Bucureşti, Maria Gheorghiu şi-a lansat “Curcubeul”, cel mai recent album al său.

“Curcubeul” Mariei Gheorghiu

“Noutatea acestui album vine din faptul că este construit în jurul unei idei. Ideea de curcubeu care, se ştie, are multe semnificaţii. El este podul plutitor al cerurilor, este drumul pentru locuinţa din cer. Totodată, el reprezintă aspiraţia omului către perfecţiune şi cel mai preţios dar pe care îl primeşti atunci când iubeşti. În tradiţia populară se spune că sufletele celor drepţi urcă pe curcubeu spre cer. De fapt, curcubeul este cel care uneşte pământul de cer. Albumul are un fir roşu care urmăreşte povestea perechii ideale care se caută dincolo de spaţiu şi timp, este o poveste fără început şi fără sfărşit, cu trăiri, căutări şi împliniri terestre şi celeste. De fapt, CURCUBEUL este starea de spirit a celor care încă mai cred în iubire şi în puterea ei de a ne vindeca de încrâncenare. CURCUBEUL reprezintă împlinirea mea ca artist şi ca femeie, el aduce multă lumină şi senin în viaţa mea, chiar dacă uneori lucrul acesta doar se întrezăreşte printre lacrimi. În definitiv, şi lacrimile fac parte din ceea ce suntem şi uneori sunt chiar necesare pentru a realiza de cât “uman” mai dispunem”.
Înregistrările la acest album s-au realizat în studioul lui Adrian Cristescu, Maxima Records, iar discul a fost editat de Intercont Music Romania. “Curcubeul” are o poveste, şi la concretizarea ei în album şi-a adus contribuţia şi actorul Eusebiu Ştefănescu. Poemele prezente pe album – şi care au fost recitate şi în cadrul concertului de lansare – sunt semnate de Octavian Paller, Miron Manega, Andrei Radu, Ghiorghios Seferis, Teodor Pâca şi Maria Gheorghiu.

Prietenii “Curcubeului”

Cuvântul de întâmpinare i-a aparţinut, bineînţeles, Mariei, care l-a invitat pe scenă pe părintele Beşleagă de la Închisoarea Jilava pentru a sfinţi locul. Căci, odată cu lansarea albumului, One devenea, din restaurant şi terasă, club: “Pe lângă mâncare şi băutură, aici se va servi şi cultură”, ne-a destăinuit cantautoarea, devenită imaginea clubului, unde va susţine concerte o zi pe săptămână, respectiv luni.
De aproximativ un an de zile, chitara Mariei Gheorghiu este acompaniată în concerte de clapele lui Radu Graţianu, iar de atunci muzica sa a căpătat deschidere şi amplitudine. Nu s-a dezminţit nici de data aceasta, Maria fiind, cum spun artiştii, în voce şi făcând un show de excepţie.

Au fost prezenţi la lansarea “Curcubeului”: Eusebiu Ştefănescu – invitat special, Zoia Alecu, Ducu Bertzi, Doru Stănculescu, Eugen Avram, Alina Manole, Codruţa şi Mihai Lojewski (grupul Cantos), Horia Stoicanu, dar şi persoane din afara « breslei »: Doru Braia, generalul Mircea Chelaru, Denisa Popovici (liderul Uniunii Sindicatelor din Spitalele CFR), Ioan Iacob (Preşedintele Fundaţiei culturale "HESPERUS"), Miron Manega, Laurian Stănchescu etc. Ion Marinescu Ţurlă, Cristian Paţurcă şi Tic Petroşel, acompaniat la clape de Marlene Hristea, au susţinut mini-recitaluri în pauza dintre cântările Mariei Gheorghiu. Zoia Alecu, care a stat pe jos, în faţa scenei (pentru a fi mai aproape de Maria), a urcat la un moment dat lângă ea, pentru a cânta împreună refrenul de la “Vara întâmplător”.
Un moment amuzant în cadrul spectacolului a fost suplinirea funcţiei de stativ (care dispăruse de pe scenă cu puţin timp înainte) de către Liviu Opran, un puşti de 16 ani. “Stativul” nu a tremurat deloc pe tot parcursul piesei “Gracias a la vida”, din repertoriul lui Joan Baez.


Piesele de rezistenţă

Codruţa Lojewski, jumătatea feminină a grupului Cantos, a acompaniat-o la flaut pe Maria la unul dintre cele mai răscolitoare cântece de pe album şi pe care artista îl cântă la fiecare concert: “Adună-mi, mamă, umbra” pe versurile poetului Miron Manega. Cu atât mai copleşitor pentru poet, care îl auzea pentru prima oară după moartea tatălui său. Numele lui Miron Manega se leagă şi de cea de-a doua piesă de rezistenţă din “Curcubeu”, respectiv “Aripi de drum”, scrisă în memoria Tatianei Stepa. Nu multă lume ştie că Maria a scris prima strofă şi refrenul acestui cântec, după care nu a mai putut continua, rugându-l pe Miron să o ajute. Ceea ce acesta a şi făcut, scriind următoarele două strofe.
De versurile de la “Jocul” lui Octavian Paller se mai leagă o poveste. Aceea că Maria şi le-a ales ca epitaf atunci când o fi să se ducă: “Tare mult mi-aş dori ca unul din cântecele CURCUBEULUI să fie perceput şi de către ceilalţi, aşa cum l-am simţit eu, adânc săpat şi filtrat în suflet ca LUMINA însăşi. E vorba de JOCUL lui Octavian Paler ale cărui cuvinte fac parte din fiinţa mea acum (... dar eu am văzut norul şi-am auzit CÂNTECUL şi înainte de-a mă învinge, SOARELE m-a făcut fericit!). Este concluzia discului şi într-un fel şi testamentul meu artistic.”


Maria şi Dulce Pontes

Pe lângă melodiile de pe album, Maria ne-a delectat şi cu piese mai vechi, precum: “Bocetul lui Ioan cel fără de mormânt”, “Floare de vârtej”, “Blestem”, “Fluieraş de os”, “Cântec din Fanar” şi “Cancao do Mar”, celebrul fado al cântăreţei portugheze Dulce Pontes. Cu un an în urmă, aceasta a felicitat-o personal pe Maria pentru originalitatea şi performanţa interpretării. Cum a ajuns Dulce Pontes să-şi afle piesa interpretată de româncă, ne-a povestit chiar Maria Gheorghiu: “Cu Dolce Pontes, povestea se leagă de o înregistrare a fado-ului “Cancao do Mar”, pe care eu l-am cântat într-un club din Bucureşti. O prietenă l-a înregistrat şi i l-a trimis, prin cineva cunoscut, artistei. Răspunsul a venit de la ea prin poşta electronică, iar ulterior, când această prietenă a ajuns în Portugalia, a contactat-o, şi urmarea a fost că mi-a trimis un pachet cuprinzând câteva CD-uri cu muzică portugheză, inclusiv muzica ei”.

Maria şi Cassandra

Speranţa Mariei este, cine altcineva?, decât fiica ei, Maria Cassandra – care are o voce superbă, mult mai bună decât a mamei, după cum ne-a mărturisit chiar artista – dar care refuză să cânte: “Mi-aş fi dorit tare mult ca Maria Cassandra să cânte, pentru că are o voce îngerească. Am auzit-o o singură dată cântând, într-un an de Crăciun, când ajunsă acasă, obosită după un lung turneu în Statele Unite, a venit la mine şi mi-a spus: “De data asta te colind eu pe tine, tu ai colindat destul!”. Când i-am spus că aş vrea să o aud cântând mai des, mi-a răspuns, la fel cum le-a răspuns tuturor, că ea niciodată nu va ajunge să cânte mai bine ca mine şi, decât aşa, mai bine deloc. Poate că odată va depăşi acest complex. Eu încă mai sper”.
Cu timbru plus concepţie originale, Maria Gheorghiu a reuşit să devină din “Mierla fără folos”, cum se credea odată, Vocea pe care Eusebiu Ştefănescu a descris-o atât de frumos, într-o declaraţie pentru Agerpres: “Vocea cu rezonanţe de cristal şi de aur curat, izvorâtă din sufletul Mariei Gheorghiu ca o lumină strecurată”.

www.certitudinea.ro

luni, 27 septembrie 2010

Lansare album Maria Gheorghiu - Curcubeu





În curând, Maria Gheorghiu va lansa albumul “Curcubeu”, primul concert de promovare al acestui material va avea loc la restaurantul One din Bucureşti, pe data de 27 septembrie 2010. În luna iulie, Maria Gheorghiu ne dezvăluia, într-un interviu, că noul său material discografic este la un pas de lansare. Despre acesta artista ne spunea atunci că “în primul rând că este un album conceptual. Se numeşte “Curcubeu”, am pornit de la cântecul Curcubeu şi mi-am construit pe el toată povestea. Este chiar o poveste. L-am invitat şi pe Eusebiu Ştefănescu pe album, recită câteva poeme care se înlănţuiesc frumos, pentru că ideea de curcubeu este una foarte amplă, are foarte multe semnificaţii şi am încercat să pătrund în unele dintre ele.” Iată că lansarea acestui material nu s-a lăsat foarte mult aşteptată, albumul “Curcubeu”, editat de Intercont Music, va ajunge în curând în rafturile magazinelor de specialitate. Noul material discografic va conţine cântece compuse de Maria Gheorghiu atât pe versuri proprii, cât şi pe textele unor poeţi precum Octavian Paler, Miron Manega, Dinu Olăraşu sau Andrei Radu. Pe lângă piesele cântate de Maria Gheorghiu, acest material va conţine şi poezii recitate de actorul Eusebiu Ştefănescu. Coperta CD-ului a fost realizată de Bobby Popescu. Mai multe detalii puteţi afla din interviul mai sus amintit. În seara de 27 septembrie 2010, începând cu orele 19:30, Maria Gheorghiu va sustine, alaturi de Radu Gratianu, primul concert de promovare al albumului “Curcubeu”, avandu-l ca invitat special pe Eusebiu Stefanescu. Evenimentul va avea loc la restaurantul One (Str. Matei Voievod nr. 79, Bucureşti) un loc în care, pe viitor, se anunţă şi alte evenimente folk.
sursa folkblog.ro

http://www.mariagheorghiu.ro/?cat=4





Dans ritual - Maria Gheorghiu from folk4me on Vimeo.

sâmbătă, 21 august 2010

JoY of God






























"Copilul rade: intelepciunea si iubirea mea e jocul!Tanarul canta: jocul si intelepciunea mea e iubirea!Batranul tace: iubirea si jocul meu e intelepciunea!"

Primul zambet al copilului si primele lacrimi in ochii mamei... Este multa bucurie, dar si o tristete ancestrala, din vremuri stravechi. Getii plangeau la nasterea unui copil, fiindca o fiinta umana avea sa infrunte greutatile vietii si radeau la moarte, fiindca mergeau la zeul lor cel mare, la Zamolxis. Undeva, in adancurile nebanuite ale sufletului nostru pastram, poate, tristetea getilor, dar uitam de ea si pastram doar bucuria. Venim pe lume purtand, fara sa stim, dupa noi toate sentimentele, visele, sperantele, tristetile si bucuriile parintilor nostrii...Natura ne ajuta sa facem primul gest de autoaparare; le ascunde undeva in adancul fiintei noastre si ne lasa sa descoperim singuri daca am primit Cutia Pandorei sau Comoara lui Alladin. Copilul isi recunoaste mama, ii simte bratele ocrotitoare, ii aude vocea calda si face cunostinta cu dragostea... Copilul isi priveste si isi misca manutele: este un mare progres in evolutia lui, dar este si primul joc. Primul joc pe care il indrageste, primul joc prin care incepe sa castige experienta, sa culeaga intelepciune. Afla ce lucruri noi si minunate i se pot intampla doar daca intinde manutele... Prima despartire de mama si copilul afla ce inseamna cuvantul dor... Prima jucarie draga stricata si copilul face cunostinta cu tristetea... Jucandu-se sufletul lui regaseste sentimente umane din mostenirea parintilor sai, le imbogateste si le modeleaza. Pentru el viata este un jocul, iar jocul este viata lui. Unde si cand se termina copilaria? Poate atunci cand facem pentru prima data cunostinta cu dezamagirea? Poate atunci cand jucaria preferata este uitata intr-un colt pentru ca privim castanii infloriti? Poate atunci cand nu auzim ce spune colegul sau colega din fata noastra pentru ca nu vedem decat cel mai frumos zambet din lume? Nimeni nu stie cu adevarat... Ne trezim intr-o dimineata si ne dam seama ca lumea s-a schimbat, ca totul este altfel in jurul nostru, ca sunt o multume de lucruri si oameni despre care, pana ieri, nici nu stiam ca exista. Credem ca putem realiza orice, credem ca putem fi cei mai importanti oameni din lume, credem ca lumea se sfarseste daca biletelul pe care l-am scris nu va avea raspunsul pe care il visam. Tot ce pana mai ieri insemna viata noastra sunt doar niste copilarii pentru ca acum jocul care ne fascineaza este mult mai serios si mai profund: prima iubire. Facem totul pentru prima iubire: devenim strategi desavarsiti si concepem aproape in fiecare zi alta strategie ca sa cucerim persoana iubita, dar vrem ca totul sa para un joc, un simplu joc. Avem de undeva, din adancurile sufletului nostru, intelepciunea de a construi cel mai frumos si irepetabil vis de iubire, dar si de a merge mai departe cand ne trezim si ne trebuie armuri de otel ca sa nu fim zdrobiti. O adiere de vant ne racoreste obrajii inlacrimati si totusi nici o frunza nu se misca, totul este linistit in jur. Este doar mana unui parinte sau a unui bunic care ne sterge, in tacere, lacrimile. Linistea ne invaluie si suntem fericiti ca am regasit umarul pe care ani de zile am putut plange, bratele care ne-au ocrotit si unde ne-am simtit in sigurata. Oare cand le-am privit ultima oara, cu adevarat, ochii plini de dragoste? Oare cand i-am privit ultima oara altfel decat ca pe nistre batrani care nu inteleg nimic din zbuciumul tineretii? N-au uitat ca au fost tineri vor doar sa ne ocroteasca, au incredere in noi doar le este teama ca ni s-ar putea intampla ceva rau, ne inteleg doar ar vrea sa nu repetam greselile lor si sa avem o viata tesuta cu aur si argint. In vremuri stravechi oamenii aduceau jerfe materiale la templele zeilor pentru a afla ce le-au sortit zeii sau pentru a le cere iertare. La templul vietii se jerfesc vise si sperante, insa niciodata oracolul nu ne spune ce ne este sortit. Ne invata, in schimb, sa daruim celor din jur respect, bucurie, speranta fara sa asteptam ceva in schimb. Cand vei sti sa asculti tacerea templului vietii vei putea sa intelegi ca pentru copilul care rade intelepciunea si iubirea este jocul, pentru tanarul care canta jocul si intelepciunea este iubirea, iar pentru batranul care tace iubirea si jocul este intelepciunea.text preluat de pe un blog... *(am uitat numele blogului)

(google translate text):


"The child laughs: wisdom and love is my game! Young sings: game and my wisdom is love! Old mum: my game is love and wisdom!"

Child's first smile and first mother in tears ... It is joy, but an ancestral sadness, since ancient times. Getae crying in a baby, because a human being have to face hardships of life and laughing to death, because they went to their great god, the Zamolxis. Somewhere in the depths of our souls keep unsuspected, perhaps, sadness Dacians, but just keep watching it and joy. We come into the world wearing, without knowing, as we all feelings, dreams, hopes, sorrows and joys of our parents ... Nature helps us make the first gesture self-defense, hiding somewhere deep within us and let us find alone if I got Pandora's Box or Alladin's treasure. The child recognizes its mother, I feel the protecting arms, I hear your voice and warm acquainted with love ... The child looks at and moves his little hands: it is a big step in his evolution, but is the first game. The first game that loves him, which begins the first game to win experience, to pick wisely. Find out what new and wonderful things can happen and unless stretches little hands ... Separation of mother and child first learn what the word miss ... First broken toy and baby baby get acquainted with sadness ... Playing soul of human emotions found in his parents' heritage, enriches them and shape them. For him life is a game and the game is his life. Where and when childhood ends? Maybe when we first Meet the disappointment? Maybe when favorite toy is forgotten in a corner look for brown bloom? Can not hear when he says colleague mate in front of us to see not only the best smile in the world? Nobody really knows ... We wake up one morning and we realize that world has changed, as everything else around us, I am a happy and things people which, until yesterday, I did not even there. We believe we can achieve anything that we can be the most important people in the world, we think the world ends if scribble that I wrote will not answer you are dreaming. All up in May Days mean our lives are just childhood game because now we fascination is more serious and more deeply: first love. We do everything for first love: become strategists conceive almost perfect and every day that another strategy to conquer his beloved, but we want everything to look a play a simple game. We are somewhere in the depths of our soul, wisdom of build the most beautiful and unique dream of love, but to go further when we We must wake up and steel armor to not be crushed. A gentle breeze cools our cheeks and tears no leaf still not moving, everything is quiet around. It's just a hand of a parent or grandparent we delete the silent tears. Silence surrounds us and we are happy to have found that years shoulder days I could cry, arms who have protected and where we feel safe. I wonder when I looked last time, really, her eyes full of love? Did you I looked last time other than as Dniester elderly who do not understand anything youth turmoil? They have forgotten that they were young will only protect us, we just trust them we were afraid that something bad might happen, we understand not only would want to repeat their mistakes and have a life woven with gold and silver. In ancient times people jerfe materials brought to the temples to the gods find out what they meant gods or to ask for forgiveness. Temple life is jerfesc dreams and hopes, but never tells us what the oracle we are doomed. We learn, in turn, gave those around respect, joy, hope without expecting something in return. When will you know you can hear the silence of the house to understand that life for children that laugh is wisdom and love of the game for the young who play the game and Wisdom is love and love for old mum and the game is wisdom.

joi, 5 august 2010

Reglare Neurologica Accelerata sau mai bine spus cum sa scapi de consumul de droguri din maxim 24 de ore





Dezintoxicare extremă
Articol apărut în ziarul THE INDEPENDENT

Dezintoxicare extremă: În interiorul celei mai radicale clinicii de dezintoxicare din lume

Dr. Andre Waismann rescrie regulile pentru dezintoxicare, cu un incredibil succes. Deci de ce instituţia medicală ignoră munca sa? Nick Harding investighează.

Dr. Andre Waismann priveşte pe fereastră spre Fâşia Gaza. Vorbind într-un centru medical în oraşul israelian Ashkelon, câteva mile nord de frontierele puternic fortificate sub ameninţarea constantă a unui atac cu rachete Kassam, el explică viziunea lui. "Ţelul meu", spune el, "este ca orice toxicoman din lume să se poată întoarce într-o zi la spitalul său local general şi să spună, "bună seara, sunt dependent de opiacee. Ei se vor întinde pe o masă de tratament şi vor fi vindecaţi rapid înainte de a merge acasă sănătoşi. Va fi aşa de simplu ca o vizită la dentist."

Clinica Waismann, cu sediul în Centrul Medical Barzilai din sudul Israelului, oferă o soluţie controversată pentru dependenţii de opiacee cum ar fi heroina şi mofina, precum şi oamenii dependenţi de analgezice care conţin codeină, cum ar fi Vicodin. Waismann şi echipa sa îi "curăţă" de această dependenţă. Vărsăturile, greaţa, febra şi crampele de stomac asociate sevrajului de opiacee sunt trecute de pacient, care este sedat în timpul acestui proces, se trezeşte fără nici o dorinţă, după parcurgerea dezintoxicării. Pentru următoarele 10 luni un an, trebuie să i-a în mod regulat pastile pentru a contracara efectele heroinei sau orcărui opiaceu şi devin membri pe deplin funcţionali ai societăţii din nou. El spune că a tratat cu succes un număr de 11.000 de pacienţi în 14 ani şi se referă la tehnica sa ANR, sau reglare neurologică accelerată. El spune că inversează atât dependenţa fizică cât şi cea psihologică. Scopul lui este ca tehnica lui să fie adoptată la nivel global, este condus de o singură filozofie care l-a făcut nepopular printre cei implicaţi în programele de tratament convenţionale. El crede că dependenţa este o problemă medicală, nu una psihologică, oamenii în ansamblul lor au o dorinţă firească de a fi sănătoşi, chiar şi cei care îşi injectează heroină. El susţine că problema psihologică apare odată cu dependenţa şi dacă poţi să înfrângi dependenţa este mult mai uşor să depăşeşti problemele de sănătate mintală asociate cu aceasta.

Programele convenţionale dictează opusul, că problemele psihologice sunt în primul rând un catalizator pentru folosirea abuzivă de droguri şi că de multe ori trebuie să le trateze în tandem cu dependenţa, în cazul metadonei este pur şi simplu o comutare de dependenţă de la o substanţă la alta. Este clasicul argument găină-ou, şi în Regatul Unit, găina stă pe un cuib ţesut din aproape 400 de milioane de lire sterline alocaţi din banii contribuabililor pentru tratamentul antidrog. Waismann consideră că metodele sale de tratament oferă cea mai umană formă de tratament pentru dependenţii de opicee, indiferent că sunt dependenţi de heroină sau analgezice şi acuză politica de tratament antidrog din Regatul Unit, care favorizează consilierea pe bază de metadonă şi tratament de substituţie, de gândire înapoiată. El afirmă: "Nu contează dacă este un dependent de heroină care consumă de 20 de ani, sau un om de afaceri care a început să i-a codeină din cauza unei probleme de spate şi a devenit dependent, ei dezvoltă aceeaşi boală medicală care este dependenţa. Poţi să încerci droguri o dată sau de două ori, poate de trei sau patru ori şi iniţial poţi să alegi dacă să consumi sau nu, dar la un moment dat se dezvoltă dependenţa şi din acel moment dacă nu consumi te simţi îngrozitor. Ca o consecinţă, consumatorii dezvoltă probleme psihologice severe. Convenţia spune că dependenţii au probleme psihologice şi din cauza acestora ei devin dependenţi. Nu este cazul. Dependenţa este o dereglare a sistemului nervos central care este reversibilă. Dependenţii nu sunt supăraţi, nici oameni cu personalităţi dependente. Ei sunt prinşi într-un corp şi într-o minte care cer constant opiacee şi poate fi vindecat fără metadonă, fără consiliere psihologică şi fără să fie închişi în clinici de reabilitare. Nu pretind că aş fi un geniu – Sunt doar un doctor care este obosit să vadă cum dependenţii sunt daţi la o parte sau hrăniţi cu metadonă pentru a-i menţine sub control."

Născut în Brazilia, Waismann a fost format ca anestezist. Dar a fost în 1985, în timpul serviciului militar în armata israeliană când şi-a dat seama de natura extinsă a dependenţei de droguri, după ce a văzut cum administrarea de medicamente narcotice soldaţilor răniţi se transformă în dependenţă. "Într-o zonă de război când cineva este grav rănit, nu poţi face prea multe, aşa că îi administrezi analgezice puternice", spune el, "Ei devin dependenţi. Merg acasă şi dezvoltă probleme psihiatrice, date de medicamentele psihiatrice şi după aceea devin zombi, sunt mii de foşti militari în această situaţie." În termeni biologici, nu există nici o diferenţă între aceşti veterani de război, oameni de afaceri dependenţi de analgezice, pacienţii cu boli cronice dependenţi de morfină din spitale şi prostituatele dependente de heroină. Mecanismul dependenţei lor este acelaşi. Opiaceele îşi crează efecte ademenitoare prin acapararea unor celule din zone specifice ale creierului numiţi receptori de opiacee. Acest proces produce un efect de plăcere, sau recompensă şi ameliorarea durerii. Waismann explică: "Corpul nostru produce în mod natural endorfina care este un opiaceu natural. Dar când începi să consumi heroină, nivelul endorfinei scade deoarece creierul nu mai are nevoie să producă. Sistemul se prăbuşeşte. Dependenţa de heroină creşte, până în ziua în care corpul nu mai produce endorfină şi devii total dependent de heroină. Cu cât pui mai mult în creier, cu atât creierul dezvoltă mai mulţi receptori şi cu cât ai mai mulţi cu atât ai nevoie de mai multă heroină. În cele din urmă ajungi în punctul în care cantitatea de heroină de care ai nevoie pentru a te simţi "hight" poate fi cantitatea care te omoară."

La clinica ANR, Waismann şi echipa sa administrează medicamente folosite frecvent de anestezişti pentru a le curăţa receptorii pacienţilor de opiacee şi apoi îi blochează cu alte medicamente care îi fac inaccesibili la opiacee. Fiecare pacient este ecranat pentru a-i stabili nivelul de dependenţă şi apoi este sedat. Medicamentele sunt administrate şi constant monitorizate. Pacientul nu este conştient de procesul de sevraj, simptome care sunt de obicei incomode pentru dependenţi. După tratament, ei continuă să i-a în mod regulat o doză de medicament "blocant" Naltrexona până la un an, asigurându-se că orice consum ulterior nu va avea nici un efect. "Procedura nu durează mai mult de 36 de ore şi după aceea pacientul nu mai este dependent şi nu mai simte nici o dorinţă", spune Waismann mândru. "Asta este ceea ce poate face medicina modernă". Evidenţa şi rapoartele strălucitoare despre efectele acestui tratament sunt incontestabile şi dacă metoda Waismann şi alte programe de dezintoxicare rapidă similare sunt după cum se pretind cure minune, atunci de ce nu sunt ele oferite frecvent dependenţilor de opiacee? Israelul a fost în fruntea dezintoxicării rapide sub anestezie şi de când a dezvoltat acest tratament, Waismann a călătorit pe întreg globul pentru sensibilizarea publicului. Cruciada sa a început în Australia acum 12 ani când o revistă săptămânală, Femeia Australiană, a trimis o dependentă de heroină de 25 de ani, Joanne Frare şi fratele ei Peter, pentru a fi vindecaţi la Clinica Waismann din Tel Aviv. Această poveste a creat un interes foarte mare aşa că Waismann a fost de acord să zboare în Australia pentru a împărtăşi cunoştinţele sale medicale despre procedură cu autorităţile de sănătate publică de acolo. Când a sosit, revista a raportat: "Tocmai a externat alţi 4 australieni din clinica sa şi de la tratamentul lui Joanne Frare, mai mult de 25 de australieni au urmat. Toţi sunt sănatoşi, majoritatea sunt acasă, ei nu mai sunt dependenţi de acest blestem care este heroina. În Lismare, oraşul natal a lui Frare, mai mult de 300 de persoane, incluzând dependenţi, familii de consumatori, doctori, politicieni sau lideri de afaceri s-au înghesuit în clubul local al lucrătorilor pentru a-l auzi pe Waismann.

De atunci el a vizitat India, Cipru, Indonezia, Bruxel, Italia, Croaţia şi Kazakstan şi metoda sa a fost adoptată în mai multe clinici din lume. El spune că, cruciada sa este morală nu financiară. Strigătul său în ţările pe care le-a vizitat este acelaşi pe care îl are şi pentru Regatul Unit: "Nu-mi trimiteţi pacienţii voştri, ei deja vin. Trimiteţi-mi doctorii voştri şi o să-i învăţ." Şi uimitor el refuză să i-a bani pe rezultatele sale impresionante. "Nu voi deschide o clinică privată nicăieri", spune el, "Lucrez într-un spital guvernamental, o să predau tehnica mea oriunde în lume, gratis. Oamenii din ţările vestice dezvoltate ca Regatul Unit zboară la mine în Orientul Mijlociu (unde sunt) sub ameninţarea unui atac cu bombe, pentru a fi îngrijiţi corespunzător. Sună ciudat dar asta e situaţia. Regatul Unit a cheltuit miloane pe cercetări în domeniul dependenţei de droguri de-a lungul anilor, dar nimic nu s-a schimbat în nivelul de îngrijire pentru pacienţi. Medicina totuşi s-a schimbat. Deci atunci cum se face că, având biotehnologia de astăzi care ne permite să ştim ce se întâmplă în creier şi cum funcţionează dependenţa, nu putem să-i ajutăm pe aceşti pacienţi să aibă parte de un tratament uman?"

Totuşi, în ciuda repetatelor eforturi de a interpreta filosofia lui în Regatul Unit şi o întâlnire recentă cu ministrul de justiţie David Burrowes, principala sa cerinţă de faimă în această ţară este atât de departe, acest om care aproape a trata-o pe Amy Winehouse. Waismann a ţinut titlurile în mai când fost raportat că a fost contactat de către familia cântăreţei (deşi Winehouse a negat ulterior raportul). Waismann este de obicei discret în legătură cu acest subiect. "Nu comentez, dar am fost în legătură cu familia unei celebrităţi britanice. Mi s-a spus, ‘Suntem bine, controlăm situaţia şi nu avem nevoie de ajutorul dumneavoastră.’ Dacă încearcă să controleze dependenţa acestei persoane cu metadonă sau alt substitut de heroină, ei nu o ajută îi prelungesc boala. Am tratat multe persoane celebre, politicieni şi oameni de afaceri. Pentru fiecare dintre ei avem sute de alte persoane care nu sunt celebri. Media se concentrează pe celebrităţi, dar sunt o mulţime de oameni care mor din cauză că nu primesc tratamentul corespunzător."

Adam Catalove este un dependent de morfină de 31 de ani. La vârsta de 20 de ani i s-au prescris analgezice după ce a suferit interveţii chirurgicale radicale care l-au lăsat în dureri chinuitoare. Catalove conducea o maşină peste care a căzut o piatră, atunci valuri de durere i-au străpuns corpul. El a devenit dependent de medicamentele sale şi după 8 ani nu mai ştia dacă are nevoie de morfină pentru a-şi controla durerea sau avea nevoie de morfină doar pentru că avea nevoie de ea. El a devenit un zombi, stând pe un scaun în casa părinţilor săi şi privind cum se scurge viaţa prin ochii lucioşi ai unui dependent. Spre deosebire de Winehouse, Catalove nu a avut luxul de a alege atunci când a luat narcoticele, a devenit dependent de ele, a devenit un dependent exact la fel. Tatăl său, Simon Catalove, un om de afaceri din Scoţia de 69 de ani care a emigrat în Israel înainte ca fiul său Adam să se nască, i-a păsat de fiul său. Simon Catalove spune, "Adam ajunsese să i-a 165 mg de morfină pe zi. Nu a dormit într-un pat timp de 8 ani, era prea dureros pentru el. În schimb şi-a petrecut zilele într-un balansoar. În cele din urmă el a fost paralizat parţial într-un scaun cu rotile. Acum 3 ani el a început să reducă medicaţia şi a început să se mişte din nou cu ajutorul unor cârje, dar tot avea nevoie de 100 de mg de morfină pe zi şi era dependent. Dacă ar fi trecut o zi fără să-şi i-a doza ar fi intrat în sevraj. După atâţia ani nu poţi să renunţi dintr-o dată."

Dacă Adam Catalove ar fi trăit în Anglia, următorul pas ar fi fost intrarea într-un program de dezintoxicare, ca pacient, sau cu metadonă. În schimb la începutul acestei luni, tatăl lui l-a dus la Clinica Waismann.

"Dacă cineva mi-ar fi spus acum două săptămâni că există un tratament care l-ar face să scape de dependenţa de morfină în mai puţin de 2 zile, nu i-aş fi crezut", spune Simon Catalove. De la tratament ochii lui s-au schimbat. Este un alt om. Principala diferenţă este atitudinea lui. Este pozitiv cu privire la viaţa lui acum. A început chiar să conducă." Astfel de declaraţii de viaţă sunt impresionante, dar nu suficient de credibile pentru politica de marketing antidrog din Regatul Unit, unde programul de dezintoxicare accelerată pentru opiacee ca metoda Waismann este deseori tratată cu dispreţ. Waismnn argumentează acest lucru, "Subiectul tratamentului dependenţei de droguri nu este în mâinile medicului potrivit, este decis de către psihologi, psihiatri, asistenţi sociali."

Cercetările medicale contrazic faptul că acest proces ar fi cel mai bun pentru oameni, că lucrează pentru ei, în cel mai rău caz o face dar periculos. Totuşi în faţa utilizării necorespunzătoare a acestui tratament, un Sfânt Graal ar fi binevenit. În Anglia Ministrul de Interne estimează că sunt mai mult de 332.000 de consumatori de droguri şi în jur de 75% dintre aceştia sunt consumatori de heroină, metadonă sau alte opiacee. În Scoţia sunt 21.000 de consumatori de metadonă înregistraţi. Conform Sistemului Naţional de Monitorizare al Tratamentului Antidrog (NDTMS) din 80.000 de persoane care au început un tratament antidrog în 2006, un sfert nu au reuşit să reziste 12 săptămâni. Un studiu în Scoţia a descoperit că numai un procent de 8% din consumatori au reuşit să se abţină 33 de luni după tratament. Majoritatea au spus că heroina este principala problemă. Costul total pentru societate al abuzului de droguri este estimat la 39 de miliarde de lire sterline pe an în Regatul Unit. Bugetul pentru programele antidrog în Anglia este de 398 de milioane de lire sterline pe an. În 2006 bugetul a fost mărit cu 130 de milioane de lire sterline, dar un raport ulterior al BBC a constatat că rata oamenilor care au terminat tratamentul nu s-a modificat aproape deloc. Ca răspuns ministrul afacerilor interne David Davis a scris preşedintelui Comitetului de Conturi al Camerei Comunelor Publice descriind investiţia ca o "cheltuială masivă nereuşită". Departamentul de Sănătate a concluzionat că eficienţa tratamentului durează între 5-7 ani şi că este prea devreme pentru a vedea rezultate semnificative. În pofida costurilor uriaşe, în conformitate cu liniile directoare emise de către Agenţia Naţională de tratament pentru abuzul de substanţe, o ramură a NHS, dezintoxicarea rapidă nu este recomandată şi că "metadona orală trebuie să rămână tratamentul de menţinere pentru majoritatea consumatorilor de heroină".

Purtătorul de cuvânt Hugo Luck spune:"Dezintoxicarea în sine nu ar trebui văzută ca un leac pentru dependenţă, are un ridicat risc de recădere şi trebuie oferită numai dependenţilor care au luat o alegere decisivă, pentru a încerca o viaţă lipsită de droguri, sunt hotărâţi şi informaţi în legătură cu acest procedeu şi au o situaţie socială stabilă după dezintoxicare. NTA nu este la curent cu metoda ANR a Dr. Waismann dar în Regatul Unit dezintoxicarea ultra-rapidă pentru heroină şi abuzul de alte opiacee nu este un tratament recomandat. Alte forme de dezintoxicare sunt recomandate, dar numai într-un tratament antidrog pachet de îngrijire-planificare."

Institutul Naţional pentru Sănătate şi Excelenţă Clinică studiază de asemenea tratamente şi recomandă care dintre ele trebuie adoptate de NHS. Anul trecut a emis linii directoare fără echivoc privind dezintoxicarea rapidă care afirmă: "dezintoxicarea ultra rapidă sub anestezie generală sau sub sedare (unde căile aeriene trebuie susţinute) nu trebuie recomandată. Aceasta din cauza riscului de efecte adverse majore, cum ar fi moartea." Asociaţia independentă de caritate Drugscope recunoaşte că există unele avantaje ale acestei metode, dar avertizează că este necesară o abordare cumpătată. Purtătorul de cuvânt Harry Shapiro spune "Principiul tratamentelor ca cel al tehnicii Waismann este că acestea sunt o modalitate de a trece prin simptomele neplăcute ale sevrajului fără a fi conştient de ceea ce se întâmplă. Dar pentru ca acesta să devină un remediu pentru dependenţa de heroină este extrem de înşelător pentru că înfrângerea heroinei este un proces lung. Scoaterea drogului din corp este partea cea mai uşoară, partea cea mai grea este să rezişti. Dacă dezintoxici pe cineva şi el se întoarce în acelaşi mediu rău famat în care a trăit, şansele sunt ca el să recadă." Asociaţia de caritate susţine o gamă largă de opţiuni de tratament, dar avertizează că dependenţa de heroină care trece prin dezintoxicare rapidă are nevoie de monitorizarea de aproape a consumului de Naltrexona pentru că există riscul ulterior de supradoză, pentru că ei îşi pierd toleranţa la heroină. Shapiro continuă: "Aceste tratamente nu sunt disponibile în NHS, deşi oamenii trec peste obstacolele sevrajului, dincolo de asta nu exista cereri. După asta este la alegerea consumatorului şi de suportul pe care îl au în jurul lor, astfel încât în acest sens nu este diferită de alte metode. Metodele de lucru sunt diferite pentru fiecare persoană, Narcoticii Anonimi sunt eficienţi pentru diferite persoane, ca şi metadona. Nu poţi trata toate persoanele dependente de droguri la fel. Fiecare este diferit şi reacţionează diferit la fiecare tratament."

Şi în toate acestea se află lupta dificilă a lui Waismann – un există un consens pentru a lui credinţă că dependenţa este o boală şi poate fi îndepărtată de la un pacient asemenea unui apendice infectat. El rămâne neperturbat privind către pereţii inpenetrabili ai frontierei Gaza şi dincolo de ură şi rachete, el ştie că are o bătălie în mâinile lui. "M-am luptat în Israel timp de 10 ani pentru a mi se permite să-mi folosesc tehnicile într-un spital guvernamental", a spus el. "Oamenii nu au putut crede că cineva ar putea renunţa la 20 de ani de dependenţă de heroină în 36 de ore fără durerile sevrajului şi fără dorinţă. Sună prea frumos să fie adevărat, dar nu este. Este o mare schimbare istorică şi va dura, tot ceea ce cer este să incep dezbaterea."

sâmbătă, 3 iulie 2010

Curcubeu - Maria Gheorghiu

Dans ritual - Maria Gheorghiu from folk4me on Vimeo.




"Muzica pentru mine este o forma de supravietuire. Muzica este refugiul atunci cand simt ca nu mai incap in lumea reala.este armura pe care o imbrac ca sa ma apar de micile rautati cotidiene, este cea mai importanta forma de comunicare cu cei care simt ca viata este si altceva in afara zilnicei corvoade. Iar muzica mea, poezia pe care o compun, scoate la suprafata trairile mele."

sâmbătă, 26 iunie 2010

Întâmplări într-un oraș cu oameni - cu lupii laolaltă

Folk Web Live - Clara Margineanu si Adi Bezna

" la ochii tăi,
ca două porţi
d e l u n ă,
simt lupii lumii cum
î n c e t se-a d u n ă
şi u r l ă
prin oraşe de zăpadă
să nu te piardă şi să te mai vadă,
la ochii tăi,
ca două porţi,
eu sînt
şi lup
şi pradă "

Magda Puskas si Vali Moldovan (prima parte)



Adrian Bezna Viorel Gheorghiu si Florin Monu



Magda Puskas si Vali Moldovan (a doua parte)

marți, 8 iunie 2010

Lansare album Tituş Constantin "Liber" - Mojo Club



Marti, 25 mai, a avut loc in Club Mojo din Bucuresti lansarea primului album al artistului Titus Constantin, intitulat Liber. Lume multa, invitati sa cante la eveniment cat pentru un festival de folk marisor: Mircea Baniciu, Ovidiu Mihailescu, Eugen Avram, Fox Studis, Iulia Mitrea, Cristi Corcioveanu, George Liliac.

In sala, inca multi alti folkisti – adunati cu invitatii, ar rezulta un mic Folk You: Maria Gheorghiu (venita si in calitate de jurnalist la eveniment, impreuna cu echipa TVRM), Alina Manole, Ovidiu Scridon, Marius Matache, Puiu Cretu, Catalina Beta, Jul Baldovin, Adi Bezna.

Albumul contine 16 piese, printre care si cunoscutele Primavara (piesa care deschide albumul – de altfel Titus a si declarat in concert ca primavara este anotimpul lui favorit si a facut tot ce era posibil ca lansarea albumului sa se faca primavara), Doar noi doi, Liber (pe care o puteti asculta in aceasta saptamana in sectiunea Piese ce merita ascultate) sau Luna in cascade.

Text preluat de pe site ul ForeverFolk

Video: Radio3net Florian Pittiş in colaborare cu e-folk si Folk4me

miercuri, 2 iunie 2010

Lansare album Ion Marinescu Turla "Suflete, suflete" - Mojo Club



Muzică, poezie, teatru, radio, fotbal, Horezu, natura şi în plus două fete minunate. Ar putea fi numit omul pasiunilor însă prietenii îi spun simplu Ţurlă.

Numele său este Ion Marinescu şi după ce a cucerit inima şi respectul iubitorilor de folk, "în sfârşit" ar zice unii, "când a sosit momentul" ar spune alţii, se prezintă în faţa lumii cu "Suflete, suflete", primul său album. Întâmplarea va aduna cel mai probabil sufeletele potrivite, la Club Mojo din strada Gabroveni nr. 14, marţi 18 mai, de la ora 20.00.

Adevăru: Chiar dacă 40 de ani e o frumoasă cifră rotundă şi chiar primăvara îndeamnă la meditaţie, cânt şi poezie, de ce ai ales să-ţi lasezi primul album de ziua ta?

Ion Marinescu Ţurlă: Aflu lucruri noi despre mine. C-aş fi un mare pasionat de fotbal şi că iubitorii de folk se topesc după muzica mea. Să analizam. Mic fiind plângeam când Craiova lua bataie, azi cel mult mă întristez când naţionala n-are zvâc. Cred că milioanele de euro, le toarnă fotbalistilor noştri plumb în călcâie. Cât despre respectul iubitorilor de folk, n-aş zice că e o redută câştigată. Sunt abia la poalele ei şi nu cred să fie o luptă uşoară. Specialiştii mi-au dat OK-ul, însă proba grea a publicului abia începe. Rezultatele se vor vedea peste 6-7 ani.

Şi ca să răspund la întrebare, zeii lansarilor de albume au decis ca lucrul acesta să se întâmple atunci când schimb prefixul, înlocuind balansoarul vârstei cu scaunul acesteia.

Actorul Constantin Cotimanis recită pe acest prim album al tău. Ce ne poţi spune despre colaborarea voastră?

Constantin Cotimanis întregeşte spectacolul de poezie de pe album, dându-i unitate şi echilibru. El stârneşte pofta de-a afla ce se întâmplă mai departe. Este o colaborare semnată printr-o strângere de mână; o frumoasă prietenie începută într-o seara boemă la Mizil.

Fiecare din cele 12 piese are un poet şi-o poezie. Cum de le-ai ales tocmai pe acestea şi nu altele? Cu siguranţă ai şi alte poeme pe care ai brodat armonie, unele poate scrise tine?

Fiecare vers îşi găseşte ecou în amintirile mele. Toţi oamenii pot da factor comun iubirii, bucuriei, tristeţii, împlinirilor de tot felul, angoaselor sufleteşti, visurilor, călătoriilor, poemelor. Multe cântece aşteaptă cuminţi, gata născute pentru a lua calea următoarelor albume... care vor veni.

Folk-ul este mereu un june revoluţionar, îndrăgostit de ţară şi de iubită

Nichita Stănescu îţi este extrem de aproape de suflet, de altfel mulţi artişti folk care te-au ascultat "sub zodia lui Nichita" te-au "acuzat" apoi de profunzime. Cum a ajuns Nichita în cântecele tale?

Am compus Poemul cu gândul la Catrinel Dumitrescu, pentru că ea mi-a făcut cunoştinta cu teatrul, mi-a dezlegat enigma ce-mi răscolea mereu gândurile, chinuindu-mă inefabil. A pornit şi de la o discuţie cu un prieten, Nelu Galma, despre ipoteza că Nichita ar fi fost cântat în totalitate; că n-ar mai fi rămas nimic. Împreună ne-am dat seama că nu-i adevărat. Poezia nu trebuie neaparat să rimeze ca să poată fi cântată.

Cum ai ajuns să faci duet cu pianul lui Radu Graţianu la Tinerimea Română?

Muzicienii alături de care-am cântat, m-au acuzat întotdeauna că nu respect tonalitatea, ritmul, măsura. De aceea am vrut să rămân eu cu chitară. Ea nu m-a certat niciodată. Radu Graţianu este omul care-mi acceptă nesupunerea faţă de teoria muzicală. El merge cu mine, prieteneşte, mă acompaniază cu plăcere, chiar atunci când "greşesc". A înţeles că textul trebuie să fie urmat de muzică şi nu invers. Ăsta-i crezul meu. În plus, Radu echilibrează lipsa de plete din spectacol.

De curând mărturiseai că te surprinde plăcut faptul că liceeni de azi se preocupă de muzică, că în clasa fiicei tale există cel puţin 5-6 băieţi care să se fi "împrietenit" cu o chitară. S-a schimbat ceva de la dată acestei declaraţii?

Da, sunt din ce în ce mai mulţi copii care se entuziasmeaza pe langă o chitară. Păcat că mulţi au senzaţia că "Mă iubeşte femeile" nu trebuie să lipsească din niciun repertoriu. Multumim televiziunilor pentru că oferă, viitorimii noastre, la ceasuri de mare audientă, cântece ,,ca la patru dimineaţa".

Folk-ul are vârstă?

,,Vârsta este o chestiune a minţii" spune Bebe Cotimanis pe album. Folkul îşi trage tot timpul seva din iubire, din mişcările şi convingerile sociale. Este mereu un june revoluţionar, îndrăgostit de ţară şi de iubită, desprins din basmul cu tinereţe fără bătrâneţe. Va fi forever rumen în obraji, îndeplinind cu supunere rolul garniturii cu speranţe, de care omenirea are nevoie. Va fi întotdeauna un ghid spre împlinire, acceptare, liniştire, niciodată călăuză a resemnării.

Ai două fiice, ele cântă?

Ioana şi Alexandra cântă. Au un grup de folk împreună cu o colegă, Diana Banciu, cea mai buna prietena a lor. Cine va veni la lansarea albumului, le va putea asculta. Sunt invitatele mele.

Ce ne poţi spune despre ele?

Împletesc dragostea de muzică cu voleiul, fotografia, respectul faţă de părinţi şi notele de 10 în general. Sunt foarte bogat, avându-le.

În zi de sărbătoare cine de tonul la tine acasă?

Mâncarea bună pregătită de dna Ţurlă, marea mea dragoste. Ne-am cunoscut acum 20 de ani, când eram studenţi. În zi de sărbătoare Agri ne aduce în casă mirosul de fericire, iar Tudor Gheorghe ne cântă.

Ai cucerit premiul special al juriului, la "Om bun" în 2007. Cum de nu te-ai lăsat de "Om bun" când ai fost trimis să mai pui mâna pe chitară?

Pentru că-mi plac oamenii buni şi veseli. Sfaturile sunt greu de suportat, pentru că fiind artist esti automat şi orgolios. Ele te lovesc, te dor, dar compilându-le, uneori câteva zile şi nopţi, renaşti în atitudine şi o iei de la capăt cu forţe sporite. Acesta-i cazul fericit. Dacă eşti încăpăţânat, o ţii pe-a ta. Dar semne de-a da înainte... mai greu. Sunt fericitul student al doamnei Rodica Mandache, un butoi atomic, un artist excepţional, aşa că am aexperienţă. Mă emoţionează mereu gândul că lucrăm împreună.

Să spunem că ai scris şi muzică de teatru, "Bătrânul" piesă jucată la Nottara ar fi doar unul din exemple. Mai sunt şi altele?

Da, ar mai fi câte ceva: o parte din muzica vodevilului ,,Piatra în casa" de Alecsandri, jucată sub titlul "O soiree cu lună" în colaborare cu Teatrul Odeon, muzica din spectacolul de la facultate ,,Shakespeare"(un workshop foarte reuşit) şi tocmai am terminat de aranjat muzical "Ţiganiada" lui Budai Deleanu. Inspiraţie din folclorul balcanic. În 13 mai am prezentat-o parţial la Muzeul Literaturii Române. Un poet, Budai Deleanu, pe nedrept lăsat de-o parte, pe care-ar trebui să-l studiem cu atenţe. Ne vom regăi cu toţi în el. Dicteu divin, începuturile dulci, pure şi hazoase ale limbii române de-acum 200 de ani, primele neologisme intrate în vocabularul nostru.

Cum ajunge un artist de la Institutul de Mine din Petroşani, la Teatru şi Film?

Cu trenul vieţii, de fapt cu o Dacia 1300. Trebuia să te înregimentezi cumva pe vremea lui Ceaşcă. Horezu era oraş minier, eu trebuia să iau la facultate. Apoi am fost un inginer fără iubire de meserie, dar tot ce-am făcut îmi prinde bine la actorie. Un actor ar fi bine să stea vreo trei ani în mină. Se va întâlni cu moartea, cu viaţa, cu frica, cu iadul. Îi pot fi utile pe scenă.

Nu scapi niciun prilej să aminteşti că eşti din Horezu. Să fie de vină pălinca din zona sau căldura pe care au oamenii locului, ce te face să iubeşti acest loc?

Iubesc palinca dar, cocoşul de Hurezu e simbolul nostru. Un olar mi-a propus odată în glumă să mă treacă pe mine în locul cocoşului pe farfuria de lut, eu cântând nu doar dimineaţa la prima oră. Ţuica noastră e uşoară, băubilă şi nu te bagă sub masă. Doar te-nveseleşte. Iubesc Horezu pentru că e locul meu, pentru că n-avem poluare, pentru că aici m-am îndrăgostit prima oară, pentru că oamenii îmi zgârie maşina cu cuiul, pentru că am cireşi, îl am pe tata, am surorile şi nepoţii, pentru că aici am făcut prima data radio, pentru că îi cunosc pe toţi şi mă bucur să-i văd.

Folk-ul va fi întotdeauna un ghid spre împlinire, niciodată călăuză a resemnării

Şi pentru că veni vorba despre sentimente la care nu poţi renunţa, ce ne poţi spune despre pasiunea incurabilă pentru radio?

Aveam la Horezu în prispă un difuzor care transmitea Radio Oltenia. Eu credeam ca alt post nu mai există. I-am pus un beculeţ care lumina cu intermitenţe simultan cu ce se vorbea. A venit nea Gheorghe, tata lui Gelu, vecinul, şi mi-a zis să-l dau jos, ca le lua din "intensitate" şi nu mai auzeau bine la aparatele lor.

Apoi tata a luat un radio Gloria şi-am aflat că mai exista şi alte posturi. I-am descoperit pe Viorel Popescu şi pe cei de la Europa Liberă. Mi se făcea părul măciucă auzindu-i.

După trei ani de ingineriat tata-mi zice ,,lasă-l încolo de minerit, du-te la radio că eşti bun de gură!". Şi m-am dus vreo şase luni fără chef, ca la fabrică. L-am auzit însă pe Dobrovolski într-o dimineaţă şi am înţeles ce minunat e să fii om de radio. Am muncit vreo şapte ani până am ajuns la ProFm. A fost un vis trăit. Felul în care s-au purtat oamenii acolo cu mine a fost minunat. De-atunci am început să creez muzică. ProFm mi-a dat liniştea necesară. Şi mi-am aranjat şi casa la Horezu... Mai e mult de lucru. Acum sunt la InfoPro şi sunt foarte fericit.

Cum s-a numit prima ta emisiune?

Prima mea emisiune s-a numit "Peronul Amiezii", pentru că n-aveam gara la Horezu. Nici azi n-avem. Dar nici nu ne trebuie.

Şi pentru că ţi se spune atât de des Ţurlă, încât ar fi de neconceput să fii prezentat altfel decât Ion Marinescu Ţurlă, ne spui cum, cine şi mai ales de ce, te-a poreclit aşa?

Ţunoi e inversul de la Ionuţ, alint care nu m-a inspirat niciodată. Ţunoi s-a transformat în Ţurlă printr-a şaptea şi mi-a plăcut aşa mult că l-am dus cu mine peste tot. Am prieteni buni care nu ştiu că mă cheamă Ion Marinescu. Ei mă ştiu de Ţurlă. Şi cu toate astea, nu mi-a plăcut niciodată să dau la ţurloaie. Dac-am făcut-o, îmi pare rău. Pe toţi îi invit la lansare. Pentru apariţia acestui album, le mulţumesc tuturor oamenilor pe care i-am cunoscut. Ne vedem la lansare!

Sursa: Adevarul.ro (interviu realizat de Silvana Chiujdea )
video: Radio3net Florian Pittis in colaborare cu e-folk si Folk4me

marți, 25 mai 2010

Un om al cetăţii - Victor Socaciu (film documentar)




Acest material video a fost realizat de
idee si regie - Mirela Ciortan
imagine - Andrei Dumitrescu
muzica - Victor Socaciu
montaj - Claudiu Puşcău

Victor Socaciu

Nascut la: 14.01.1953 la Brasov Cantautor 1978 - Absolvent al Facultatii de Electromecanica - inginer

1969 - Urmeaza cursurile de ghitara clasica la Scoala Populara de Arta - Brasov, la clasa prof. Teodor Martinescu. 1970 - debuteaza pe scena cu trupa rock Zodiac.

1973 - activeaza in cadrul Cenaclului Dacia Felix din Centrul Universitar Brasov iar primele sale cantece folk (Trenul,Tinta intre bine si rau, "Sub scutul amurgului") se bucura de un real succes in mediul studentesc

1975 - debut radio cu piesa Nalucile amintirilor 1976 - debut TV cu piesa "Oltule"

1976 - membru al Cenaclului "Flacara" pana in 1982

1983-1985 - membru al Cenaclului "Serbarile Scanteii Tineretului" Semneaza muzica spectacolelor "Tinerete fara batranete" de Eduard Covali - Teatrul Dramatic Brasov si "Caii liberi" - Teatrul Dramatic Targu Mures

Semneaza coloana sonora a spectacolului de muzica si poezie "Muntele dragostei" (alaturi de Leopoldina Balanuta ) la Teatrul Ion Creanga - Bucuresti - 1987 - 1989

Producator al Festivalului National - Concurs de muzica folk "Om Bun" incepand din 1991

Producator al Festivalului National - Concurs "Cantecul de dragoste " in parteneriat cu Ministerul Culturii si Cultelor , Televiziunea Romana si Radio Romania Actualitati

Turnee in: China - 1986, Coreea - 1986, URSS - 1984, Germania - 1985, 1999, 2002 si 2003, Republica Moldova - 1990, 1993, 1996 si 2001, Canada - 1999 si 2001, SUA - 1996, 1999 si 2002, Suedia - 1996, Danemarca 2004, Anglia 2004-2005, Irlanda - 2004, Italia - 2005, Emiratele Arabe Unite - 2005, etc.

Realizator a emisiunii saptamanale la TVR - "Vanare de vant", intre 1997-1999

Producator al emisiunii "Insula Copiilor" - la National TV

Semneaza genericele mai multor emisiuni radio si TV printre care: Omul chitara, Oameni de zapada respectiv Ceaiul de la ora 5, Insomniile Corinei, Cazuri si necazuri in dragoste,Vanare de vant,Arca Marinei,Personalul de Costinesti,Bun de tipar,Tunelul timpului,Multumesc,Ora fara catalog , "Ne vedem la TVR ", "E ora ta "

Semneaza peste 300 de cantece declarate la UCMR - ADA.

Membru al Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din Romania din 2002

Vicepresedinte al Departamentului pt. Cultura al P.S.D. din 2005

Membru supleant al Consiliului de Administratie al SOCIETATII ROMANE DE RADIODIFUZIUNE 2002-2006 Membru al Consiliului de Administratie al TVR - din 2007


Din decembrie 2008 deputat Parlamentul Romaniei

Vicepresedinte al Comisiei de Cultura , Arte,Mijloace de Informare in masa a Camerei Deputatilor - Parlamentul Romaniei Membru in Comisia UNESCO a Parlamentului Romaniei

Membru in Comisia ptr. Problemele Revolutionarilor din Decembrie 1989 a Parlamentului Romaniei

PREZENTE FESTIVAL MAMAIA 1989 - Sectiunea Creatie cu piesa Libertate 1990 - Recital hors-concours 1997 - Sectiunea Creatie cu piesa Ochii iubirii 1998 - Sectiunea Creatie cu piesa Vin si eu 1999 - Sectiunea Creatie cu piesa Camasa cea de rai 2000 - Sectiunea Creatie cu piesa Ochii tai PREMII

Laureat Cantarea Romaniei - 1976 - 1982

Laureat al Festivalului National al Artei Studentesti (Premiul I - Sectiunea Folk) - 1974

Laureat al Festivalului Studentesc de Muzica Folk Primavara Baladelor - Bucuresti - 1975

Marele Premiu al Cenaclului Flacara 1979, '80, '81

Marele Premiu al Serbarilor Scanteii Tineretului 1983

Premiul al II-lea (creatie) la Festivalul International Garoafa rosie - Soci, 1984

Premiul special al Televiziunii Soci la Festivalul International Garoafa rosie - Soci, 1984

Laureat al Festivalului international Rotte Lieder - 1985

Premiul Criticii Muzicale din Romania - 1997

Premiul Radiodifuziunii Romane pe anul 1998 pentru muzica folk

Premiul Limba noastra acordat de Asociatia Culturala Ginta Latina din Chisinau - 1999

Premiul pentru intreaga activitate acordat de revista Actualitatea muzicala - 2000

Premii de excelenta in muzica folk acordate de organizatorii festivalurilor de la Chisinau - 1996,

Slobozia - 1996, Tg. Jiu - 1997, Iasi - 1998, Radio Cluj - 1998, Reghin - 1999, Caracal - 2000,

Calarasi - 2001, Bistrita - 2001

Premiul Radiodifuziunii Romane pentru cel mai bun album folk al anului 2001 - Conditia umana

Premiul Radiodifuziunii Romane pentru 'Cel mai bun interpret folk al anului 2001

Premiul de onoare pentru intreaga activitate in slujba cantecului romanesc oferit de Ministerul Culturii - 2002

Meritul Cultural in grad de Cavaler, conferit de Presedintele Romaniei - 2004

HOBBY-URI istorie, sah , Rapid...

Discografie

  • 1981 – "Roata" (LP)
  • 1983 – "Căruţa cu flori" (LP)
  • 1985 – "Drumuri paralele" (Angela Ciochina) (LP)
  • 1987 – "Viaţa – iubirea cea dintâi" (LP, MC)
  • 1989 – "Colindul mâinilor" (Single)
  • 1994 – "Mi-e dor să mai merg la un ceai" (Single)
  • 1995 – "Ceasul iubirii" (CD)
  • 1997 – "Cântecele Ceaiului de la ora 5" (CD)
  • 1998 – "Lângă inima îmi stai" (CD)
  • 1999 – "Best of" (CD, MC)
  • 2000 – "Cântece naţionale" (CD, MC)
  • 2001 – "Condiţia umană" (CD, MC)
  • 2002 – "Mama lor" (CD, MC)
  • 2002 – "Pur şi simplu – Surorile sus" (CD, MC)
  • 2003 – "Anotimpul nesfârşit – Surorile sus" (CD, MC)
  • 2003 – "Best of – 30" (CD, MC)
  • 2005 – "Folk Collection – Omul cu o chitară" (CD)
  • 2006 – "Lasă-mi vara" (CD)
  • 2008 – "În fiecare zi" (CD)
  • 2010 – "Iedera" (CD)

marți, 30 martie 2010

Un zâmbet pentru fiecare

Un zâmbet pentru fiecare începand cu tine...si un zâmbet de la fiecare începand cu mine take a look
Și care e scopul? Să nu uităm să zâmbim și atunci când ne este bine și atunci când ne este greu...:)si să-l oferim și celor din jur... poate asa nu o sa mai vedem oameni triști în autobuz sau în metrou sau pe strada ...
Să încercăm să zâmbim!

luni, 15 martie 2010

miercuri, 3 martie 2010

duminică, 28 februarie 2010

joi, 18 februarie 2010

Concurs e-Folk

Dealungul timpului am reusit sa adunam un numar de 50 de concerte organizate de e-Folk.
Unele dintre ele au fost in colaborare cu www.ForeverFolk.com, alte doar sub egida e-Folk Events.
O galerie a afiselor o puteti gasi AICI


Acum venim in fata Dvs. cu un concurs:

Ce artisti ati dori sa vedeti martea in cadrul “Serilor de Poveste” organizate de e-folk?

Rapunsurile Dvs le asteptam fie pe adresa de e-mail office@e-folk.ro fie sub forma de comment la acest post.

In data de 1 Martie vom extrage 2 castigatori de vor fi premiati dupa cum urmeaza:

Premiul 1 : Un card de fidelitate la concertele e-Folk ce au loc in fiecare marti in clubul MoJo Brit Room, card ce va garanta accesul gratuit la concerte pe o perioada de 1 an + un album de muzica Folk cu autograf-ul artistului.

Premiul 2 : 2 Albume de muzica Folk cu autograf-ul artistilor.

Termenul maxim pentru acest concurs este 1 Martie 2009 ora 12:00.

Echipa e-Folk Events.

sâmbătă, 16 ianuarie 2010

"Sunt omul cu o chitara..."

"Sunt omul cu o chitara / Sunt omul care v-aduna /

Sa facem cu-n cantec / Un pic viata mai buna !"

Ia tot ce am



Imbratisare in cer

Sens invers

   "Asa cum ne-a promis in decembrie, la "Om bun", Victor Socaciu a terminat inca un album, care va fi lansat in luna februarie.Albumul se numeste "IEDERA" si contine 12 piese, el fiind dedicat parintilor micutei Bogi, care au gasit puterea, dincolo de durere, sa daruiasca o sansa altor oameni aflati in suferinta.
Spectacolul de lansare va avea loc la PLOIESTI, in 17 februarie, la CASA DE CULTURA A SINDICATELOR, si, pe langa recitalul lui VICTOR SOCACIU, va mai oferi recitalurile a doi mari cantautori ai folk-ului romanesc: MIRCEA VINTILA si GEORGE NICOLESCU.Spectacolul va fi intregit de prezenta actritei MARIA PLOAE care va sustine un autentic moment poetic.
BILETELE se gasesc la Casa de cultura a sindicatelor din Ploiesti si la adresa: album_ iedera@yahoo.com . Pretul biletelor va fi de 30 lei in sala si 40 lei pe locurile amplasate pe scena.
Va asteptam cu drag la primul eveniment folk din Ploiesti pe acest an!"